Pictură pe numere vintage: cum să identifici, datezi și evaluezi un kit din anii '50
Cineva îți pune în mână o mică placă pictată, într-un magazin de vechituri. Munți, un lac, poate un cerb. Culorile sunt așezate în pete plate, cu margini dure, și întregul ansamblu are aspectul particular al unui obiect făcut într-un living de la mijlocul secolului trecut. Este vorba de o piesă autentică de pictură pe numere din anii '50, are vreo valoare și mai poți face ceva cu ea?
Aceste trei întrebări apar constant. Răspunsurile de pe internet, însă, tind să fie ori nostalgie vagă, ori estimări aruncate la întâmplare despre valoare. Așa că iată un ghid practic: cum să distingi un kit real de o imitație pictată manual, cum să datezi ce ai găsit, cât se vând cu adevărat aceste piese și ce se întâmplă dacă te decizi să termini una care a stat nepictată de șaptezeci de ani.
Idei principale
- În această categorie, vintage înseamnă, convențional, modele realizate între anii '50 și '70, cu boom-ul concentrat la începutul anilor '50.
- Palmer Paint din Detroit a început să vândă kituri sub marca Craft Master în 1951 și vânduse deja mai mult de 12 milioane de exemplare până în 1954, potrivit National Museum of American History al Smithsonian.
- Semnul de autenticitate cel mai de încredere este marginea: un kit autentic produce forme precise, opace, care se întâlnesc la limite dure, în timp ce o piesă pictată manual se estompează pe la margini.
- Majoritatea pieselor vintage se vând cu zeci de dolari, nu cu sute. Starea și integritatea determină aproape toată diferența de preț.
- Finalizarea unui original nedeschis îi distruge valoarea de colecție, așa că decide ce te interesează mai mult înainte de a deschide cutia.
Ce înseamnă, de fapt, un kit vintage de pictură pe numere?
Vintage, în această categorie, înseamnă modele realizate între anii '50 și '70. E o convenție, nu o regulă. Totuși, este cea folosită de comercianți și colecționari, așa că merită adoptată.
Trei lucruri destul de diferite sunt numite vintage, și cea mai mare parte a confuziei vine din amestecarea lor. Mai precis:
- Un kit original nepictat, sigilat sau parțial folosit, cu placa imprimată și borcănelele originale de vopsea încă în cutie. Acesta este cel mai rar dintre cele trei.
- O placă originală finalizată, pictată de cineva cu decenii în urmă. De notat, aceasta este ceea ce găsești de fapt în magazinele de vechituri și la licitațiile de patrimoniu.
- Un kit modern în stilul epocii, cu materiale și vopsele noi. De exemplu, kiturile noastre vintage de pictură pe numere se încadrează în acest al treilea grup.
Denumirea diferenței contează, pentru că oamenii ajung să vrea una dintre cele trei variante și de multe ori nu știu care. Dacă vrei estetica pe perete, vrei a treia variantă. Dimpotrivă, dacă vrei o piesă de istorie socială, vrei una dintre primele două.
Cine a inventat pictura pe numere și de ce apare Leonardo în poveste?
Ideea a venit de la Dan Robbins, care lucra pentru Palmer Paint Company din Detroit, sub patronul Max S. Klein, la finalul anilor '40. Craft Master este numele mărcii sub care Palmer Paint a lansat aceste kituri în 1951. Până în 1954, compania vânduse deja peste 12 milioane de exemplare (Smithsonian National Museum of American History, Paint by Number: Accounting for Taste in the 1950s). Sloganul publicitar era „Every Man a Rembrandt!” („Fiecare om, un Rembrandt!”).
Detaliul despre origine pe care aproape nimeni nu-l citează este cel pe care îl găsim cel mai interesant, din motive destul de evidente. Robbins a spus că ideea a venit de la Leonardo da Vinci. Mai exact, își amintea că auzise că Leonardo folosea tipare numerotate pe fundal pentru a-i îndruma pe elevii și ucenicii săi, și s-a gândit să încerce ceva similar. Cu alte cuvinte, o tehnică de atelier renascentist pentru coordonarea ucenicilor a devenit, patru secole și jumătate mai târziu, un hobby vândut în cutii.
Am tratat povestea mai larg, separat. De aceea, dacă istoria este ceea ce te-a adus aici, citește povestea despre cum a început pictura pe numere. Restul acestui ghid este despre obiectele în sine.
Cum recunoști o pictură pe numere autentică de o imitație pictată manual?
Cel mai de încredere semn este modul în care culorile se întâlnesc între ele. Un kit autentic produce forme precise, opace, care se lipesc de margini dure, pentru că cel care picta umplea regiunile numerotate una câte una. O piesă pictată manual, în schimb, se estompează peste acele limite, chiar și atunci când pictorul este amator. Odată ce ai văzut diferența, nu mai poți să nu o observi.
Mai merită făcute încă patru verificări, în această ordine:
| Ce verifici | Kit autentic din epocă | Pictat manual | Kit modern în stil de epocă |
|---|---|---|---|
| Limitele de culoare | Pete dure, plate, opace | Estompate, variabile | Pete dure, de obicei mai fine |
| Contur imprimat | Uneori vizibil prin culoarea fină, mai ales pe cer | Absent | Rareori vizibil, vopseaua acoperă mai bine |
| Suport | Adesea placă acoperită cu pânză | Pânză, panou, orice | De obicei pânză întinsă pe ramă sau rulată |
| Reversul | Ștampilă a producătorului, număr de serie, tipografie de epocă | Gol sau o semnătură | Imprimare modernă sau nimic |
| Îmbătrânire | Lac îngălbenit, placă fragilă, pete de foxing | Variază | Inexistentă |
Două dintre acestea merită o precizare. Acoperirea fină pe cer este o trăsătură de epocă, pentru că vopselele de la mijlocul secolului erau mai puțin opace decât cele moderne. Prin urmare, un număr care se vede vag prin albastrul pal este dovadă de vechime, nu de lucru de proastă calitate. Similar, o semnătură în colț nu dovedește nimic: mulți oameni își semnau kiturile finalizate.
Cum datezi și cercetezi o piesă vintage?
Lucrează în această ordine. Găsește mai întâi marca producătorului, de obicei ștampilată sau imprimată pe revers sau de-a lungul marginii inferioare a plăcii. Apoi găsește numele sau numărul seriei, care este ceea ce fixează efectiv un interval de date. Numai după aceea începe să cauți o piesă identică în imagini.
Ca material de referință, Smithsonian deține obiecte Craft Master în colecția națională. Înregistrarea catalogată a unei picturi pe numere Craft Master este o verificare utilă pentru a vedea cum se prezintă o piesă documentată de epocă, până la modul în care era imprimat ambalajul.
O precizare merită făcută înainte să începi. Niciun arhiv al acestor obiecte nu este complet. Categoria a fost de masă și enormă, iar o mare parte din ea n-a fost niciodată catalogată de nimeni. În consecință, dacă piesa ta nu se află într-o bază de date de imagini, asta nu e dovadă de aproape nimic. Cu siguranță nu e dovadă de raritate. De fapt, absența dintr-o listă îți spune mai degrabă că lista e scurtă.
Au vreo valoare picturile pe numere vechi?
De obicei o sumă modestă, și e mai bine să știi asta din start. Plăcile comune, finalizate, din anii '50 și '60 se vând cu zeci de dolari, nu cu sute. De exemplu, prețurile tipice cerute pe piețele de revânzare se grupează în jurul valorii de 15-30 de dolari pentru un peisaj obișnuit sau o scenă cu animale, în stare rezonabilă.
Trei lucruri urcă o piesă în aceste plaje de valoare: un kit nedeschis cu vopselele intacte, un subiect pe care colecționarii îl caută activ, nu un peisaj generic, și o stare care a scăpat de umezeală, soare și fumul de țigară. Toate celelalte sunt zgomot de fond.
O avertizare care îți economisește multă dezamăgire. Un preț cerut într-un anunț de pe o piață online nu este un preț realizat. Oricine poate posta o placă comună la 400 de dolari, și mulți o fac. Ceea ce contează, prin urmare, este cu cât s-au vândut efectiv piese comparabile. Filtrează după vânzări finalizate înainte de a-ți forma o părere despre cât valorează piesa ta.
Ar trebui de fapt să pictezi un kit vintage nefinalizat?
Decide asta înainte să deschizi orice, pentru că nu se poate reveni. Un original nedeschis valorează mai mult decât același kit finalizat pe jumătate de tine. Finalizarea lui transformă un obiect de colecție într-o după-amiază plăcută. Nicio alegere nu e greșită; a o face din greșeală, însă, este.
Dacă te-ai decis să-l pictezi, iată ce le fac șaptezeci de ani unui kit și ce trebuie făcut pentru fiecare lucru.
Vopselele vor fi complet uscate. Presupune asta din start. Borcănelele originale din anii '50 supraviețuiesc aproape niciodată utilizabile, iar reînvierea lor rareori merită efortul comparativ cu potrivirea unor vopsele acrilice moderne pe baza legendei imprimate. În consecință, ghidul nostru despre ce faci când vopselele s-au uscat acoperă abordarea de potrivire a culorilor.
Pânza sau placa va fi șifonată sau curbată. Deceniile petrecute rulate într-un pod lasă urme. Călcarea pe dos, ușor și cu suprafața protejată, este soluția standard, iar cum să netezești o pânză șifonată te ghidează pas cu pas. Lucrează mai încet decât ai face-o cu o pânză modernă, pentru că placa veche este fragilă.
Gesso transparent este un grund transparent care sigilează o suprafață fără să acopere ce este imprimat pe ea, și este singurul tip pe care ar trebui să-l folosești aici. Aceasta este greșeala care strică kiturile vintage. Gesso-ul alb standard va acoperi liniile și numerele imprimate pe care încă trebuie să le urmezi.
Termină cu un lac. O suprafață veche beneficiază de protecție mai mult decât una nouă. Mai mult, un strat de lac acrilic egalizează diferența vizuală dintre îmbătrânirea originală și vopseaua ta proaspătă.
Vrei aspectul de epocă fără proiectul de restaurare?
Majoritatea oamenilor care iubesc aceste picturi nu vor, de fapt, un proiect de restaurare. Vor estetica: culoarea plată, paleta încrezătoare de la mijlocul secolului, lacul montan la amurg. O placă veche de șaptezeci de ani, cu vopsele moarte, pe de altă parte, este o lucrare de conservare care se costumează în hobby.
Dacă ești tu acela, alege un deceniu, nu o dispoziție. Kiturile noastre retro de pictură pe numere acoperă aspectul mai larg al epocii. Alternativ, modelele de pictură pe numere din anii '50 rămân cele mai apropiate de ce imprima efectiv Craft Master.
Construim aceste kituri pe materiale moderne intenționat, iar cele două lucruri care contează cel mai mult sunt exact cele pe care originalele nu le-au reușit. Opacitatea este capacitatea unei vopsele de a acoperi ce se află sub ea într-un singur strat, și este exact ceea ce le lipsea kiturilor de la mijlocul secolului. Vopseaua noastră cu opacitate ridicată acoperă dintr-o singură trecere, deci nu vei mai avea numere fantomă vizibile printr-un cer pal care dau de gol piesele de epocă. Similar, pânza noastră fără cute nu va ajunge cu șifonările pe care altfel le-ai petrece o seară netezindu-le. Fiecare comandă este susținută de garanția noastră de rambursare în 30 de zile, ceea ce este considerabil mai mult decât oferea Palmer Paint în 1951.
Întrebări frecvente
Majoritatea valorează zeci de dolari, nu sute. Plăcile comune finalizate se listează de obicei în jurul a 15-30 de dolari, în timp ce kiturile complete nedeschise, cu vopselele intacte, ajung mai sus. Starea, integritatea și cât de căutat este subiectul explică aproape toată diferența de preț.
Conceptul datează de la finalul anilor '40, iar Palmer Paint din Detroit a început să vândă kituri sub marca Craft Master în 1951. Până în 1954, compania vânduse deja peste 12 milioane de kituri, potrivit National Museum of American History al Smithsonian. Moda a atins vârful la mijlocul anilor '50.
Uită-te la locul în care se întâlnesc culorile. Un kit produce forme precise, opace, cu margini dure, în timp ce o piesă pictată manual se estompează peste acele margini. Apoi verifică reversul pentru o ștampilă a producătorului sau un număr de serie, și caută contururi imprimate vizibile vag prin culoarea fină din zonele cerului.
Da, dar planifică-te pentru trei lucruri. Vopselele originale vor fi aproape sigur complet uscate, așa că potrivește vopsele acrilice moderne pe baza legendei imprimate. Netezește șifonările călcând pe dos. Dacă aplici grund, folosește doar gesso transparent, pentru că gesso-ul alb ascunde numerele de care ai nevoie.
Da, dacă kitul este nedeschis. Un original sigilat, cu vopselele intacte, este forma cea mai valoroasă pentru colecție, iar pictarea lui îl transformă într-o placă finalizată care valorează considerabil mai puțin. Decide ce vrei înainte de a deschide cutia, pentru că alegerea nu mai poate fi anulată.
Oricare ar fi drumul pe care îl alegi, atracția este aceeași pe care o urmărea Dan Robbins în 1949: o cale spre pictură care nu necesită să știi deja să pictezi. Ideea a fost împrumutată dintr-un atelier renascentist, s-a vândut de douăsprezece milioane de ori în trei ani, și încă funcționează.
